Spălarea profesională a covoarelor nu înseamnă același tratament pentru toate covoarele: lâna, mătasea, vâscoza și fibrele sintetice reacționează diferit la apă, căldură și detergenți. Un atelier bun identifică fibra înainte de spălare, testează rezistența culorilor și alege metoda în funcție de ele. Diferența se vede în timp: un covor tratat greșit se poate decolora, micșora sau îngălbeni ireversibil.
Ce etape are spălarea profesională a covoarelor?
Spălarea profesională a covoarelor are cinci etape de bază: desprăfuirea, testarea, spălarea, clătirea și uscarea controlată.
- Desprăfuirea. Praful uscat și nisipul se scot prin batere mecanică sau prin aspirare puternică. Nisipul rămas în fir acționează ca un abraziv și uzează covorul la fiecare pas.
- Testarea culorilor și a fibrei. Pe o zonă mică se verifică dacă vopseaua lasă urme pe o lavetă umedă.
- Spălarea cu soluții potrivite fibrei, aplicate cu perii moi sau cu mașini rotative.
- Clătirea până la eliminarea detergentului, pentru că reziduurile atrag din nou murdăria.
- Uscarea în spațiu ventilat, după scoaterea apei prin centrifugare sau stoarcere cu rolă.
Uscarea durează, de regulă, între 24 și 72 de ore, în funcție de grosimea covorului și de anotimp. Un covor gros ridicat prea devreme, încă umed în bază, poate căpăta miros de mucegai.
Cum se tratează fiecare tip de fibră?
Fiecare fibră are propriile limite de temperatură și de alcalinitate, iar tabelul de mai jos rezumă diferențele principale.
| Fibră | Metoda potrivită | Riscul principal |
|---|---|---|
| Lână | Apă călduță, detergent cu pH neutru sau ușor acid | Intrarea la apă și împâslirea la căldură sau frecare |
| Mătase | Spălare manuală, delicată, uneori doar curățare locală | Pierderea luciului, scămoșarea firului |
| Vâscoză | Cât mai puțină apă, metode cu spumă sau cu umiditate redusă | Îngălbenire, pete de apă, fir slăbit |
| Polipropilenă, poliamidă, poliester | Spălare cu apă din belșug, detergenți obișnuiți | Petele de grăsime, greu de scos din polipropilenă |
| Bumbac | Apă rece sau călduță | Contracția țesăturii, scurgerea culorilor |
| Iută și sisal | Curățare uscată sau cu umiditate foarte redusă | Pete maronii la contactul cu apa |
Vâscoza, vândută adesea sub denumirea de „mătase artificială”, este cea mai înșelătoare: arată luxos, dar fibra își pierde mult din rezistență când este udă.
Cum se recunoaște fibra unui covor?
Fibra unui covor se recunoaște cel mai sigur după eticheta de pe spate, unde producătorul trece compoziția. Când eticheta lipsește, atelierul poate face un test de ardere pe câteva fire extrase de la margine: lâna și mătasea miros a păr ars și lasă o cenușă care se sfărâmă, fibrele sintetice se topesc într-o bilă tare, iar vâscoza și bumbacul ard ca hârtia. Testul se face doar de către atelier, pe un fir minuscul.
Ce pete pot rămâne după spălare?
Petele care au schimbat culoarea fibrei pot rămâne vizibile și după o spălare corectă. Este cazul înălbitorului, al unor medicamente, al urinei vechi de animal, al vinului roșu lăsat ani de zile sau al petelor de vopsea. Urina netratată la timp afectează uneori atât culoarea, cât și baza covorului.
Un atelier corect spune dinainte ce are șanse să iasă și ce nu, în loc să promită un covor ca nou.
Cât de des se spală profesional un covor?
Un covor dintr-o locuință obișnuită se spală profesional, orientativ, o dată la unul sau doi ani. Covoarele din holuri, din camerele copiilor sau din casele cu animale au nevoie de o spălare anuală, uneori mai des. Între spălări, aspirarea săptămânală pe ambele fețe, când se poate, și întoarcerea covorului la câteva luni pentru o uzură uniformă prelungesc mult intervalul.
Mocheta fixată pe pardoseală se curăță la fața locului, prin injecție și extracție, metodă oferită de obicei de firmele de curățenie. Criteriile pentru alegerea unei astfel de firme sunt prezentate în ghidul despre firmele de curățenie profesională.
Ce se verifică la predarea și la ridicarea covorului?
La predare se notează în scris starea covorului: dimensiunile, petele existente, franjurii lipsă, zonele roase sau decolorate. Fotografiile făcute de ambele părți evită discuțiile ulterioare.
- bonul sau fișa de predare menționează fibra, metoda și termenul de ridicare;
- se cere o estimare a duratei de uscare, mai ales iarna;
- la ridicare, covorul trebuie să fie uscat complet, fără miros de umezeală, cu franjurii curați și drepți.
Pentru covoarele valoroase, o înțelegere scrisă este mai sigură decât una verbală, după cum arată și comparația dintre un contract de servicii și o simplă înțelegere verbală. Dacă la ridicare apar probleme, reperele despre garanția lucrării și modul în care se solicită ajută la o reclamație bine formulată.
